Capitolul 1: Pedeapsa.

"— Nu poți face asta!"

Jimin se ridică în picioare, simțind furia cum îl controla din nou. Tatăl său, Regele, nu schița nimic pe chip, privindu-și fiul rece.

"— Pot face orice cu tine, fiule"

Bărbatul se ridica de pe locul său și, cu pași lenți, putere și hotărâre, se opri fix în fața fiului său care avea o criză nervoasă, așa cum el spunea "Stării de adolescenți inconștienți"

Se privi unu pe celălalt intens. Băiatul voia să-și omoare tatăl doar pentru că i se părea exagerată pedeapsa sa. Însă, Regele își privi fiul dezamăgit.

"— Regatul are nevoie de un Rege puternic și cu capul pe umeri, nu un pămpălău isprăvit! Poate că mama ta avea dreptate, să am un fiu nu a fost o alegere bună."

La auzul numelui mamei sale, Jimin își mușcă buza de jos până la sânge, ținându-și respirația o bună perioadă.

Regele, văzând că fiul său nu spune nimic, își continuă planul.

"— Vei merge în Regatul Angel's pentru binele tău și a regatului tău, astfel, te voi scoate din funcția de prinț și viitor Rece."

Jimin își privi tatăl șocat de ceea ce spusese despre el. Se gândi dacă chiar avea să facă acest lucru. Chiar era în stare să-l declare un demon de rând? Sau...chiar avea să anunțe un viitor rege, un necunoscut?

"— Nu, n-ar face așa ceva"

Gândi el, tăcut și privindu-l pe rege fără emoție. Doar Gândul că își va pierde drepturile de prinț moștenitor îl îngrozește, aproape că simți o stare de greață în stomac. Toat ce mâncase i se întorsese înapoi, însă se mulțumi în gând că nu vomita chiar în fața tatălui său.

"— Înțeleg că nu am fost un fiu bun, dar să mă trimiți în cealaltă parte... nu e prea mult?"

Jimin vorbi cu calm, sperând că tatăl său se va răzgândi la pedeapsă, apoi va merge în bordei pentru a sărbători succesul său, însă cuvintele tatălui său îl enervase pe interior.

"Chiar atât de iresponsabil sunt?"

"— Fiule, cealaltă lume, așa cum îi spui tu, te va face să realizezi că poți fii un bărbat și Rege potrivit pentru noi. Ceea ce fac acum, trebuia să se întâmple de mult... dar te-am iertat de multe ori, de dragul mamei tale. I-am promis că voi fi blând cu tine, dar... sunt la capăt. Te trimit acolo pentru a nu te arunca în exil un deceniu. Altă opțiune nu mi-ai lăsat, fiule.Vei pleca într-o oră."

Regele părăsi sala mesei fără să-și privească fiul pentru ultima oară, însă știa că este pentru binele tuturor. Pentru binele lui.

"— Asta îl va ajuta să fie mai bun..."

Șopti bărbatul doar pentru el și se făcu nevăzut.

Jimin privi în gol minute în șir, fără un gând special sau sentiment.

Știa că a greșit prin comportamentul său, dar niciodată nu s-a gândit la o astfel de pedeapsă.

Se gândi că, tatăl său îl va ignora ca până acum, cum a făcut-o în toți anii trecuți.