Luptând spre mai bine
Viața a obligat-o să vadă și părțile ei bune, dar și părțile cele mai rele, care de multe ori au doborât-o la pământ, fără ca măcar să existe posibilitatea de a se ridica. Pentru ea, nimic nu a fost ușor în viață, nimic nu s-a realizat fără să depună o sforțare imensă. Ce-i drept, a vrut să abandoneze de foarte multe ori, a vrut să se obișnuiască cu ideea că nu este pregătită pentru așa ceva sau că luptă, ironic, chiar împotriva destinului ei.
Simțise adeseori gustul pământului sau brutalitatea acestuia, atunci când trupul ei firav pica lent pe suprafața maronie, prăfuită. Dar ceva din interior a făcut-o să își continue lupta până la capăt, chiar dacă uneori tot ceea ce o făurise pe ea, striga din răsputeri după ajutor, ca niște voci care nu pot fi niciodată oprite. Era ceva terifiant, ceva care te înmărmurea pe loc, tăiându-ți răsuflarea cât ai clipi.
Cu toate acestea, ea a avut cutezanța să iubească în continuare, să își continue drumul chiar dacă suferința era puternică în adâncul ei, să se bucure de fiecare lucru care i se ivea în fața ei și să nu uite că într-o zi totul va fi bine.
Author_Miruna · 現実
